DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZÁSTRU ~e n. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; flagel; urgie; calamitate. /<fr. désastre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporții; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mânie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pârjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezástru n., pl. e (fr. désastre, it. disastro, d. dis-, prefix privativ și astro, astru, stea, adică „stea defavorabilă”). Catastrofă, prăpădenie, mare nenorocire: dezastru de la Cannae nu înfrînse curaju Romanilor. V. calamitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink