DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. [Cf. fr. désapprobateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. (fr. désapprobateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAPROBATÓR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezaprobator ≠ aprobator
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezaprobatór adj. m. (sil. -pro-; mf. dez-), pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink