DEZANGAJÁ, dezangajéz, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. – Din fr. désengager.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZANGAJÁ ~éz tranz. 1) A elibera de un angajament. 2) A face să se dezangajeze. /<fr. désengager
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZANGAJÁ mă ~éz intranz. 1) (despre forțe armate adverse) A înceta o stare de încordare sau o ciocnire. 2) A părăsi un domeniu de activitate sau o funcție; a se retrage. /<fr. désengager
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZANGAJÁ vb. I. tr. A elibera de un angajament; a se retrage, a se da deoparte. [Cf. fr. désengager].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZANGAJÁ vb. I. tr. a elibera de un angajament. II. refl. a se retrage dintr-un angajament, dintr-o confruntare etc. (< fr. désengager)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezangajá vb. → angaja
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink