DEZAMORSÁRE, dezamorsări, s. f. Faptul de a dezamorsa. – V. dezamorsa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAMORSÁRE s.f. Acțiunea de a dezamorsa și rezultatul ei. [< dezamorsa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAMORSÁRE s. v. aplanare, înlăturare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezamorsáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamorsării; pl. dezamorsări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAMORSÁ, dezamorséz, vb. I. Tranz. A scoate amorsa unui proiectil (pentru a-l împiedica să explodeze). – Din fr. désamorcer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZAMORSÁ ~éz tranz. 1) (proiectile) A lipsi de amorsă, pentru a împiedica explozia. 2) (aparate) A face să-și întrerupă funcționarea. 3) fig. (stări conflictuale) A face să piardă din intensitate; a potoli; a ogoi. /<fr. désamorcer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAMORSÁ vb. I. tr. 1. A înlătura o amorsă. 2. A întrerupe funcționarea unui aparat. [< fr. désamorcer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAMORSÁ vb. tr. 1. a înlătura o amorsă. 2. a întrerupe funcționarea unui aparat, a circulației apei printr-o instalație. 3. (fig.) a preveni desfășurarea unui proces, a potoli o stare conflictuală. (< fr. désamorcer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAMORSÁ vb. v. aplana, înlătura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezamorsá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezamorséz, 3 sg. și pl. dezamorseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink