DEVOTAMÉNT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație. – Din fr. dévouement (după devota).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVOTAMÉNT n. Atașament sincer și total față de o persoană sau față de o anumită cauză. /<fr. dévouement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVOTAMÉNT s.n. Atitudine de sacrificiu pentru cineva sau ceva; atașament față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; înclinare și hotărâre de a face orice pentru a servi pe cineva sau ceva. [< devota, cf. fr. dévouement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVOTAMÉNT s. n. atitudine de atașament sincer față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; abnegație. (după fr. dévouement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVOTAMÉNT s. 1. abnegație, dăruire, (înv.) devotare, sadacat. (A muncit cu ~.) 2. v. fidelitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

devotamént s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* devotamént n., pl. e (lat. devotamentum, afurisire, cu înțelesu francezuluĭ dévoûment. V. vot). Abnegație, renunțare voluntară la voința ta și dispozițiunea de a te sacrifica pentru cineva în toate împrejurările.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink