DÉVLĂ, devle, s. f. (Fam.) Țeasta capului; căpățână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenței). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉVLĂ s. v. cap, căpățână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. ”bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi„ (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo ”lemn„; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla ”Dumnezeu„; ipoteză greu de susținut.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dévlă s. f. (sil. -vlă), g.-d. art. dévlei; pl. dévle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dévlă f., pl. e (bg. dĕlva, chĭup. Cp. cu țeastă). Iron. Cap (maĭ ales de om prost).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

devlă, devle s. f. cap, țeastă
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink