DEVINÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A prezice, a ghici. [< fr. deviner].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEVINÁ, devinez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A ghici. – Fr. deviner.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEVINÁ vb. v. ghici, prevesti, prezice, proroci.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deviná vb., ind. prez.1 sg. devinéz, 3 sg. și pl. devineáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEVENÍ devín intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a se transforma; a se preface; a se preschimba; a se modifica; a se schimba. 2) A începe să fie; a ajunge; a se face. ~ cărunt. ~ medic. /<fr. devenir
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEVENÍ vb. IV. intr. 1. A se transforma, a se preface (în). 2. A începe sau a ajunge să fie. [< fr. devenir].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEVENÍ vb. intr. 1. a se transforma, a se preface (în). 2. a începe sau a ajunge să fie. (< fr. devenir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEVENÍ vb. 1. v. transforma. 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. v. face. 4. v. ajunge. 5. a ajunge, a ieși. (A ~ doctor.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
devení (devín, devenít), vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
devení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devín, 2 sg. devíi, imperf. 3 sg. deveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. devínă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* devín, -venít, a -vení v. intr. (fr. devenir, d. lat. devenire, ajunge). A ajunge, a te face: Napoleon a devenit împărat, copilu va deveni om mare. – Mitocaniĭ zic cum devine cazu îld. cum se întîmplă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEVENI IMPOTENT a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink