DEVĂLMĂȘÍE ~i f. 1) (în obștea sătească) Formă de stăpânire în comun a unei părți din hotarul satului. 2) Activitate desfășurată în comun. [Art. devălmășia, G.-D. devălmășiei; Sil. -și-e] /devălmaș + suf. ~ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEVĂLMĂȘÍE s. (IST.) (înv., în Transilv.) composesiune. (Stăpânirea pământului în ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
devălmășíe s. f., art. devălmășía, g.-d. art. devălmășíei; pl. devălmășíi, art. devălmășíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
devălmășíe f. Coproprietate, moșie răzășească stăpînită de maĭ mulțĭ, indiviziune. – În vest și dăv-.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEVĂLMĂȘÍE s. f. Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmași îl au asupra aceluiași bun nedivizat între ele în cote părți. (Dicționar de termeni juridici, Ed. Național, București, 2000)
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
cmiehs
| Semnalează o greșeală
| Permalink