DETÚNET, detunete, s. n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. -et. (după tuna – tunet).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detúnet s. n., pl. detúnete
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink