DETERIORÁRE, deteriorări, s. f. Acțiunea de a (se) deteriora și rezultatul ei; stricare, uzare. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETERIORÁRE s.f. Acțiunea de a deteriora și rezultatul ei; (spec.) stricăciune. [Pron. -ri-o-. / < deteriora].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETERIORÁRE s. 1. degradare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. v. ponosire. 3. v. avariere. 4. v. avarie. 5. v. uzură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETERIORÁRE s. v. agravare, înrăire, înrăutățire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deterioráre s. f. (sil. -ri-o), g.-d. art. deteriorării; pl. deteriorări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DETERIORÁ ~éz tranz. A face să se deterioreze; a defecta; a strica; a avaria; a deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DETERIORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se degrada; a se strica; a se deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETERIORÁ vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. détériorer, it., lat. deteriorare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETERIORÁ vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.). (< fr. déteriorer, lat. deteriorare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETERIORÁ vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. v. ponosi. 3. v. avaria.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETERIORÁ vb. v. agrava, înrăi, înrăutăți.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deteriorá vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. deterioréz, 3 sg. și pl. deterioreáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deteriorațiúne f. (lat. deteriorátio, -ónis). Acțiunea de a deteriora. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deteriorez v. tr. (lat. deterióro, -áre, d. detérior, -óris, maĭ răŭ, maĭ stricat). Stric, avariez: casă, șosea deteriorată. V. vatăm.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIDEO MELIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR (lat.) văd pe cele bune și le aprob, dar urmez pe cele rele – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, VII, 20-21. Mărturisirea Medeii, care, deși înțelege rațional ce cale trebuie să urmeze, se lasă împinsă de pasiuni în direcția contrară.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink