DETAȘÁ, detașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o cu mult înainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta. 3. Refl. A ieși în evidență, a se evidenția. – Din fr. détacher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DETAȘÁ ~éz tranz. 1) A face să se detașeze. 2) (militari sau unități militare) A trimite cu o misiune specială. /<fr. detacher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DETAȘÁ mă ~éz intranz. 1) A înceta de a fi într-un tot sau într-un grup; a se separa; a se despărți. 2) (despre sportivi) A se desprinde de concurenți (într-o competiție), depășindu-i cu mult. 3) A ieși în evidență. 4) (despre slujbași) A se transfera temporar. /<fr. détacher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETAȘÁ vb. I. I. tr., refl. 1. A (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg). 2. A (se) transfera temporar. ♦ tr. (Mil.) A lua o trupă, o unitate militară dintr-o armată pentru a-i da o misiune specială. II. refl. (Sport) A ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. détacher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETAȘÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg); a (se) decupa (II). 2. a (se) transfera temporar. II. refl. 1. (sport) a ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric. 2. (fig.) a se desprinde, a se îndepărta de o situație, de o preocupare. (< fr. détacher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DETAȘÁ vb. 1. v. despărți. 2. a se distanța. (Se ~ pe parcurs de ceilalți concurenți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A detașa ≠ a atașa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detașá vb., ind. prez. 1 sg. detașéz, 3 sg. și pl. detașeáză, 1 pl. detașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. detașéze; ger. detașând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detașéz, a -á v. tr. (fr. dé-tacher, a despărți, compus ca și at-tacher, a atașa; it. at-taccare, dis-taccare. V. atac). Dezlipesc, desprind, despart: a detașa un escadron dintr’un regiment.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink