DESZĂVORẤRE, deszăvorâri, s. f. Acțiunea de a deszăvorî. – V. deszăvorî.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deszăvorâre s. f., g.-d. art. deszăvorârii; pl. deszăvorâri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. A da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată. – Des1- + zăvorî.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deszăvorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deszăvorăsc, imperf. 3 sg. deszăvorá; conj. prez. 3 sg. și pl. deszăvoráscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink