DESTUPÁ, destúp, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Des1- + [a]stupa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESTUPÁ destúp tranz. 1) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide, scoțînd dopul sau capacul; a desfunda. 2) (deschizături) A elibera de ceva care acoperă. ~ fereastra. ◊ A-și ~ urechile a asculta cu atenție. 3) (canale, conducte înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a despotmoli; a desfunda. /des- + a [a]stupa
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESTUPÁ vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticlă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A destupa ≠ a astupa
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
destupá (destúp, destupát), vb. – A scoate dopul, a desface. – Mr. distup, distupare. Ar putea fi un lat. *dis-stuppāre, cf. fr. détouper; mai probabil format de la astupa, cu pref. des-.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
destupá vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. destúp, 3 sg. și pl. destúpă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
destúp, a -á v. tr. (ca și a-stup). Deschid ceĭa ce era astupat, scot dopu saŭ capacu: a destupa o butelie, o sobă, un tunel surpat.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
destupa, destup v. r. a deveni receptiv la nou, la sugestiile cuiva etc.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și destupa urechile expr. v. destupa.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink