DESTRUNÁRE, destrunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a destruna și rezultatul ei. – V. destruna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

destrunáre s. f. (sil. mf. -stru-), g.-d. art. destrunării; pl. destrunări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc. la un instrument muzical etc.) – Des¹- + [în]struna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

destruná vb. (sil. mf. -stru-), ind. prez. 1 sg. destrunéz, 3 sg. și pl. destruneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destrún și -éz, a -á v. tr. (ca și înstrun). Discordez: destrun vioara, arcu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink