DESTINATÓRIU, -IE, destinatorii, adj. Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care fixează o destinație. [Pron. -riu. / cf. fr. destinatoire, lat. destinatorius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTINATÓRIU, -IE adj. care fixează o destinație. (< fr. destinatoire, lat. destinatorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

destinatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. destinatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. destinatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destinatóriŭ, -ie adj. (d. destina) Care regulează destinațiunea: clauză destinatorie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink