destinatáră s. f., pl. destinatáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTINATÁR, -Ă, destinatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se încredințează sau i se trimite ceva; adresant. – Din fr. destinataire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTINATÁR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i se destinează ceva; adresant. /<fr. destinataire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTINATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană căreia i se trimite, i se adresează ceva; adresant. [Cf. fr. destinataire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTINATÁR, -Ă s. m. f. cel căruia i se trimite, i se adresează ceva; adresant. (< fr. destinataire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTINATÁR s. v. adresant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destinatár s. m., pl. destinatári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destinatár, -ă adj. și s. (d. a destina). Acela căruĭa i se adresează o scrisoare ș.a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink