DESTABILIZÁT, -Ă, destabilizați, -te, adj. Care și-a pierdut stabilitatea. – V. destabiliza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESTABILIZÁ, destabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde stabilitatea. – Din engl. destabilize.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESTABILIZÁ ~éz tranz. A face să se destabilizeze. /des- + a stabiliza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DESTABILIZÁ mă ~éz intranz. A-și pierde caracterul stabil; a deveni instabil. /des- + a stabiliza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESTABILIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde stabilitatea. (< engl. destabilize)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A destabiliza ≠ a stabiliza
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
destabilizá vb. → stabiliza
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
destabilizá vb. I (pol.; termen des folosit după dec. 1989) A face să se piardă stabilitatea ◊ „Acum, în plină vacanță parlamentară și într-un moment de reflux politic firesc, pare evident că anumite grupuri de presiune caută să speculeze starea generală proastă, să profite de șovăielile guvernanților și să destabilizeze țara.” R.lit. 20 VIII 90 p. 2; v. și 29 XI 90 p. 2 (din des- + stabiliza; cf. engl. to destabilize; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink