DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Des¹- + [în]tărnița.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTĂRNIȚÁ vb. v. deșeua.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destărnițá vb., ind. prez. 3 sg. destărnițeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink