DESPOȚÍE, despoții, s. f. 1. Formă de guvernământ autocratică; despotism. 2. Țară condusă de un despot. – Despot + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOȚÍE ~i f. rar 1) v. DESPOTISM. 2) Țară condusă de un despot. [Art. despoția; G.-D. despoției; Sil. -ți-e] /despot + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOȚÍE s.f. (Ist.) Formă de guvernământ autocratică în fruntea căreia se află un despot; despotism; țară condusă de un despot. [Gen. -iei. / < despot + -ie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOȚÍE s. v. despotism, samavolnicie, tiranie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

despoțíe s. f., art. despoțía, g.-d. art. despoțíei; pl. despoțíi, art. despoțíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink