DESPĂRȚITÚRĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărți + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPĂRȚITÚRĂ ~i f. 1) Spațiu limitat obținut prin divizarea unei suprafețe plane; compartiment. 2) Construcție improvizată care separă ceva. /a despărți + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPĂRȚITÚRĂ s. v. compartiment.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

despărțitúră s. f., g.-d. art. despărțitúrii; pl. despărțitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

despărțitúră f., pl. ĭ. Compartiment, secțiune, clasș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink