DESICÁRE s.f. Acțiunea de a desica; desicație. [< desica].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desicáre s. f., g.-d. art. desicării, pl. desicări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESICÁ vb. I. tr. A elimina apa dintr-un corp, a usca. [< it. desiccare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESICÁ vb. tr. a elimina apa dintr-un corp, a seca. (< it. desiccare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desicá vb., ind. prez. 3 sg. desícă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESICÁRE (‹ fr.) s. f. Procedeu de reducere a umidității produselor alimentare ambalate prin introducerea în ambalajul etanș a unui desicant (oxid de calciu etc.).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink