DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Des¹- + [în]frunzi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESFRUNZÍ ~ésc tranz. (copaci) A lipsi de frunze; a desfoia. /des- + a [în]frunzi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DESFRUNZÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se dezgoli; a se despuia. /des- + a [în]frunzi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESFRUNZÍ vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A desfrunzi ≠ a înfrunzi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se desfrunzi ≠ a înfrunzi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desfrunzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 1 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desfrunzeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desfrunzésc v. tr. Iaŭ, rup frunzele: vîntu a desfrunzit copaciĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

desfrunzi, desfrunzesc v. t. (intl.) 1. a jefui. 2. a bate rău.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink