DESFRẤU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată; corupție, depravare; imoralitate. – Des1- + frâu.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESFRÂU ~ri n. Viață de plăceri ușoare. /des- + frâu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESFRÂU s. 1. v. corupție. 2. v. orgie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desfrâu s. n., art. desfrâul; pl. desfrâuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desfrî́ŭ n., pl. urĭ (f. frîŭ). Desfrînare, destrăbălare. Exces.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink