DESFOIÉRE, desfoieri, s. f. Acțiunea de a (se) desfoia și rezultatul ei. – V. desfoia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desfoiére s. f., g.-d. art. desfoiérii; pl. desfoiéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Des1- + [în]foia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESFOIÁ desfói tranz. 1) (flori) A lipsi de petale. 2) (copaci) A lipsi de frunze; a desfrunzi. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DESFOIÁ pers. 3 se desfoáie intranz. (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desface. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESFOIÁ vb. v. înflori.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desfoiá vb. (sil. -fo-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. desfói, 3 sg. și pl. desfoáie; ger. desfoínd
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desfoĭéz v. tr. (d. foaĭe). Iaŭ, rup foile (frunzele). Desfiluĭesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink