DESFIRÁ, desfír, vb. I. Refl. (Rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (1). – Lat. disfilare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESFIRÁ desfír tranz. rar A face să se desfire. /<lat. desfilare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DESFIRÁ pers. 3 se desfíră intranz. rar (despre obiecte din fire) A se desface fir de fir. /<lat. desfilare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESFIRÁ vb. v. desface, desfășura, destrăma, deșira.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desfirá vb., ind. prez. 3 sg. desfíră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desfír, a -á v. tr. (d. fir, ca și în-fir, pre-fir, răs-fir). Desprind, scot, trag: desfirăm învățăminte din această întîmplare (Neam. Rom. 6, 518). V refl. Mă risipesc, dispar: ca visul să desfiră (Dos.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink