desfătăcĭúne f. Vechĭ. Acțiunea de a te desfăta, de a petrece, de a chefui: se ridicase Munteniĭ pre domnul lor pentru marĭ desfătăcĭunĭ ce eraŭ într’acela (Cost. 1, 292).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink