DESERVÍRE1, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi1 și rezultatul ei. – V. deservi1.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVIRE2, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi2 și rezultatul ei. – V. deservi2.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVÍRE s.f. Acțiunea de a deservi și rezultatul ei. [< deservi].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVÍRE s. servire. (~ populației.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deservíre (proastă servire, prestare a unui serviciu) s. f., g.-d. art. deservírii; pl. deservíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESERVÍ1 ~ésc tranz. (persoane) A face să suporte un serviciu rău; a prejudicia. /<fr. desservir
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESERVÍ2 ~ésc tranz. 1) (persoane, colectivități) A servi cu mult zel. 2) (mașini, agregate) A supraveghea în timpul funcționării. /<fr. desservir, lat. deservire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVÍ1 vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVÍ2 vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o mașină, un agregat în timp ce funcționează. (< fr. desservir, lat. deservire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESERVÍ vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deserví (a face un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a presta un serviciu) vb. → servi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deservésc v. tr. (fr. desservir. V. desert). Fac serviciu de comunicațiune: automobilu și aeroplanu deservește satu nostru. Fig. Aduc un răŭ serviciŭ, nu servesc cum trebuĭe.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink