DESCUAMÁȚIE, descuamații, s. f. (Rar) Descuamare. ♦ Scuamă. – Din fr. desquamation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCUAMÁȚIE s.f. Descuamare. [Pron. -cua-, gen. -iei. / < fr. desquamation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCUAMÁȚIE s. f. descuamare. (< fr. desquamation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCUAMÁȚIE s. cojire, descuamare, jupuire, (rar) scămoșare, (înv.) tărâțare. (~ pielii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descuamáție s.f. ( sil. -scua-), pl. descuamáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descŭamațiúne f. (lat. de-squamatio). Acíunea de a saŭ de a se descŭama. Pl. Pelicule care se dezlipesc de pe pele. – Și -áție. V. eczemă, pecingine.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink