DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des¹- + considera (după fr. déconsidérer).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESCONSIDERÁ desconsíder tranz. (persoane) A trata cu desconsiderație; a supune unei atitudini lipsite de considerație; a ignora; a disprețui. /des- + a considera
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCONSIDERÁ vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCONSIDERÁ vb. v. disprețui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. și pl. desconsíderă; ger. desconsiderând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desconsíder, a -á v. tr. (d. consider, după fr. déconsidérer). Nu consider, nu ĭaŭ în samă, nu daŭ atențiune: omu cult desconsideră opiniunea vulguluĭ. – Și dis-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink