DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des¹- + coji.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink