DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată. – V. descinge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4, (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Lat. discingere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESCÍNDE descínd intranz. 1) A avea descendență; a se trage. 2) A se da jos. 3) (despre drumeți, călători etc.) A se opri pentru odihnă; a poposi. 4) (despre organele în drept) A se deplasa la fața locului pentru a cerceta sau pentru a percheziționa. /<lat. descendere, fr. descendre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESCÍNGE descíng tranz. 1) (cingători, brâie, curele) A desface, eliberând mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul lor) A elibera de o cingătoare, de un brâu sau de o curea. /<lat. discingere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCÍNDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumită descendență. 2. A coborî, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. [P.i. descínd, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCÍNDE vb. intr. 1. a-și avea originea, a se trage din... 2. a coborî. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele forței publice) a se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. (< lat. descendere, fr. descendre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCÍNDE vb. 1. v. coborî. 2. a coborî, a proveni, a se trage. (~ din os de domn.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) descinge ≠ a (se) încinge
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A descinge ≠ a încinge
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descínde (a-și avea originea, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descíndă; ger. descinzând; part. descíns
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descínge (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descíng, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descíngă; ger. descingând; part. descíns
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descínd, -cíns, a -cínde v. intr. (d. lat. de-scéndere, d. scándere, a se suĭ. V. scară, ascensor). Mă daŭ jos, mă scobor (de pe cal, de pe munte, din pod, din tren, din corabie). Trag în gazdă, mîn (conj. II). Mă întind pînă jos: pădurea descinde pînă în vale. Mă las maĭ jos (vorbind de coloana de mercur din barometru): barometru descinde (adică: mercuru din el). Scobor tonu: a descinde cu un ton. Mă trag, mă deriv: Româniĭ descind din Romanĭ. Poliția a descins în culcușu hoților, a pătruns în culcușu lor. A descinde în mormînt, a muri. V. deștind.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

descíng, -cíns, a -cínge v. tr. (d. în-cing). Scot cingătoarea. V. refl. Îmi scot cingătoarea de pe mine.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink