DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Lat. discingere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESCÍNGE descíng tranz. 1) (cingători, brâie, curele) A desface, eliberând mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul lor) A elibera de o cingătoare, de un brâu sau de o curea. /<lat. discingere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) descinge ≠ a (se) încinge
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A descinge ≠ a încinge
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descínge (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descíng, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descíngă; ger. descingând; part. descíns
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descíng, -cíns, a -cínge v. tr. (d. în-cing). Scot cingătoarea. V. refl. Îmi scot cingătoarea de pe mine.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink