DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia. – Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESCHEIÁ deschéi tranz. 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A face să se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DESCHEIÁ pers. 3 se deschéie intranz. (despre obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A se desprinde de la încheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A descheia ≠ a încheia
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 sg. și pl. deschéie, 1 pl. descheiém; ger. descheínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deschéĭ, a -ĭá v. tr. (d. cheĭe). Dezbumb, deschid haĭna. V. deschid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink