DESANTÁ, desantéz, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESANTÁ ~éz tranz. (trupe, echipamente etc.) A coborî cu parașuta; a lansa. /Din desant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESANTÁ vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESANTÁ vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

desantá vb., ind. prez.1 sg. desantéz, 3 sg. și pl. desanteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEȘĂNȚÁ mă ~éz intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deșănțá vb., ind. prez. 1 sg. deșănțéz, 3 sg. și pl. deșănțeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink