DESĂRCINÁ, desărcinéz, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Des¹- + [în]sărcina (după fr. décharger).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESĂRCINÁ ~éz tranz. (persoane) A elibera de o sarcină sau dintr-o funcție. /des- + [în]sărcina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESĂRCINÁ vb. I. tr. A lua cuiva o sarcină, o funcție, a elibera (pe cineva) de o însărcinare etc. [< însărcina, după fr. décharger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESĂRCINÁ vb. tr. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcție etc. (după fr. décharger)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESĂRCINÁ vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desărciná vb., ind. prez. 1 sg. desărcinéz, 3 sg. și pl. desărcineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. desărcinéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desărcinéz V. dessărcinez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dessărcinéz orĭ desărcinéz v. tr. (după a însărcina). Iaŭ cuĭva o însărcinare, dată, descarc de o funcțiune, exonerez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink