DERVÍȘ, derviși, s. m. Călugăr musulman (cerșetor). – Din tc. derviș.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DERVÍȘ ~i m. Călugăr (cerșetor) la musulmani. /<turc. derviș
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dervíș (dervíși), s. m. – Călugăr musulman. – Mr. dirviș. Tc. derviș (Șeineanu, III, 46; Lokotsch 496; Ronzevalle 90), în parte prin intermediul fr. derviche.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dervíș s. m., pl. dervíși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dervíș m. (turc. [d pers.] derviș, d. der, poartă, și viș, culcat, adică „sărac”. V. derbedeŭ). Călugăr musulman.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dervíș, derviși s. m. Călugăr musulman din secta sufiștilor, care se împart în două categorii: peregrini și sedentari, locuind în m-ri conduse de un șeic; sunt grupați de asemenea în mai multe ordine (frății sau corporații), care începând din sec. 11, s-au organizat într-o ierarhie ecleziastică. – Din tc. derviș.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink