DERT s. m. (Reg.) Dor, alean. – Tc. dert.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

dert s.n. (înv.) jale, tristețe (mare), mâhnire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dert s. m. – Supărare, necaz. Tc. (per.) derd (Bogrea, Dacor., IV, 808), cf. ngr. ντέρτι, alb., sb. dert. Rar, în Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dert n. (turc. [d. pers.] derd, de unde și ngr. dérti, alb. sîrb. dert). Vechĭ. Azĭ. Mold. Mare întristare, măhnire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink