DEROGAȚIÚNE, derogațiuni, s. f. Derogare. [Pr.: ți-u-] – Din fr. dérogation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEROGAȚIÚNE s. f. derogare. (< fr. dérogation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

derogațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. derogațiúnii; pl. derogațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

derogațiúne f. (lat. derogátio, -ónis). Acțiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink