DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia și rezultatul ei. [Pr.: -ra-ie-] – V. deraia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERAIÉRE s.f. Acțiunea de a deraia. [Pron. -ra-ie-. / < deraia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

deraiére s. f. (sil. -ra-ie-), g.-d. art. deraiérii; pl. deraiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DERAIÁ, deraiéz, vb. I. Intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2. Fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [Pr.: -ra-ia] – Din fr. dérailler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DERAIÁ ~iéz intranz. 1) (despre trenuri, tramvaie) A sări de pe șine. 2) (despre persoane) A se abate de la subiect. 3) fig. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se țicni; a se scrânti; a se sminti; a înnebuni. [Sil. -ra-ia] /<fr. dérailler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DERAIÁ vb. I. intr. (Despre un vehicul pe șine: tren, tramvai etc.) A aluneca, a sări de pe șine, de pe linie. ◊ (Fig.; despre oameni) A devia (într-o discuție etc.); a înnebuni, a se sminti. [Pron. -ra-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. dérailler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERAIÁ vb. intr. 1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe șine. 2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga. ◊ (p. ext.) a ieși din normal; a înnebuni, a se sminti. (< fr. dérailler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deraiá (deraiéz, deraiát), vb. – 1. Despre mijloacele de transport, a sări de pe șine. – 2. A vorbi aiurea, a bate cîmpii. Fr. dérailler. – Der. deraiere, s. f.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

deraiá vb. (sil. -ra-ia), ind. prez. 1 sg. deraiéz, 3 sg. și pl. deraiáză, 1 pl. deraiém; conj. prez. 3 sg. și pl. deraiéze; ger. deraínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deraĭéz v. intr. (fr. dé-railler, d. rail [engl. rail], șină. Cp. cu delirez). Ies din șine, sar de pe șine (vorbind de tren și tranvaĭ). Fig. A te purta prost, a devia din calea bună. – Curat rom. s’ar putea zice a desșina orĭ a deșina.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink