DEPUNCTÁRE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
depunctáre s. f., pl. depunctări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEPUNCTÁ, depunctéz, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEPUNCTÁ ~éz tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. și pl. depuncteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
depunctáre s.f. Scădere a punctajului pentru greșeli ◊ „Controlul se face de o echipă de specialiști [...] stabilindu-se și un clasament special prin depunctarea fiecărei deficiențe [...]” R.l. 5 II 85 p. 5 (din de- + punct + -are; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink