DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEPRAVÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPRAVÁ vb. v. corupe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depravá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravéz, 3 sg. și pl. depraveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink