depradațiúne f. (lat. de-praedátio, -ónis, d. de-praedári, a prăda. V. pradă). Jur. Jaf pradă, furt cu stricăcĭune, comis maĭ ales de un administrator: depradațiunea averiĭ unuĭ minor. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink