DEPOLARIZATÓR, depolarizatori, s. m. Substanță care se introduce într-un element galvanic pentru a împiedica polarizarea; depolarizant (2) – Depolariza + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLARIZATÓR ~i m. Substanță care împiedică polarizarea electrozilor. / a depolariza + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLARIZATÓR s.m. Depolarizant. [< fr. dépolarisateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLARIZATÓR s. m. substanță care se introduce într-un element galvanic pentru a împiedica polarizarea; depolarizant. (< fr. dépolarisateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPOLARIZATÓR s. (CHIM.) depolarizant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depolarizatór s. m., pl. depolarizatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink