DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPLORÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este vrednic de plâns; jalnic. /<fr. déplorable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPLORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de plâns, de milă; jalnic, lamentabil. [Cf. fr. déplorable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPLORÁBIL, -Ă adj. vrednic de plâns, de compătimit; jalnic, lamentabil. (< fr. déplorable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPLORÁBIL adj. jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Era într-o stare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deplorábil adj. m. (sil. -plo-), pl. deplorábili; f. sg. deplorábilă, pl. deplorábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deplorábil, -ă adj. (lat. deplorabilis, dedus din plorabilis). De plîns, jalnic. Regretabil, demn de milă: situațiune deplorabilă. Adv. În mod deplorabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink