DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEPLORÁ deplór tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a jeli; a căina. /<fr. déplorer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPLORÁ vb. I. tr. (Rar) A deplânge. [P.i. deplór. / < fr. déplorer, it., lat. deplorare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPLORÁ vb. tr. a deplânge. (< fr. déplorer, lat. deplorare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPLORÁ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deplorá vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. deplór, 3 sg. și pl. deplóră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deplór, a -á v. tr. (lat. de-plóro, -ploráre. V. ex- și im-plor). Deplîng, compătimesc. Regret, nu aprob.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink