DEPISTÁ, depistéz, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEPISTÁ ~éz tranz. (obiecte tăinuite) A identifica și a scoate la iveală. /<fr. dépister
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPISTÁ vb. tr. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. și pl. depisteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink