DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. – Din fr. dépendant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPENDÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care depinde (de ceva sau de cineva); în stare de dependență; subordonat. 2) (despre state, teritorii) Care este lipsit de autonomie (economică sau politică); lipsit de independență. /<fr. dépendent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPENDÉNT, -Ă adj. Care depinde (de cineva, de ceva); subordonat, supus, în stare de dependență economică sau politică. [< fr. dépendant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPENDÉNT, -Ă adj. care depinde (de cineva, de ceva). (< fr. dépendant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEPENDÉNT adj. 1. subordonat, supus. (O țară ~.) 2. v. subordonat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dependent ≠ autonom, independent, liber, neatârnat, nedependent, slobod, suveran
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dependént adj. m., pl. dependénți; f. sg. dependéntă, pl. dependénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dependént, -ă adj. (lat. dépendens, -éntis). Care depinde de altu, subordonat, supus: semănăturile-s dependente de ploaĭe, Pocuția era dependentă de Moldova.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink