DENTÍST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f., adj. (Medic) specializat în dentistică; stomatolog. – Din fr. dentiste, germ. Dentist.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DENTÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Medic specializat în boli de dinți; stomatolog. /<fr. dentiste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DENTÍST, -Ă adj., s.m. și f. Specialist (medic, tehnician) în tratarea bolilor de dinți; stomatolog. [Var. dantist, -ă s.m.f. / < fr. dentiste, cf. germ. Dentist, it. dentista].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DENTÍST, -Ă s. m. f. medic specialist în stomatologie. (< fr. dentiste, germ. Dentist)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DENTÍST s. (MED.) stomatolog.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dentíst adj. m., s. m., pl. dentíști; f. sg. dentístă, pl. dentíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dentíst, -ă s. (fr. dentiste; it. dentista). Medic de dințĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink