DENTÍNĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÍNĂ f. Substanță organică din care este formată masa principală a dintelui; ivoriu. /<fr. dentine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÍNĂ s.f. Substanță organică din care este formată masa dintelui; ivoriu. [< fr. dentine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÍNĂ s. f. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÍNĂ s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dentínă s. f., g.-d. art. dentínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink