DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÍCUL ~e n. 1) Dinte foarte mic. 2) Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. /<fr. denticule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dentícul s. n., pl. dentícule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink